User talk:Cristinaalbu21/sandbox

Pronumele personal din Limba turcă

Pronumele personal din limba turcă este și se comportă similar în propoziție cu pronumele personale din celelalte limbi. În limba română, pronumelui i se adaugă prepoziții și articole. În limba turcă, fiind o limbă aglutinantă, la rădăcina cuvântului se adaugă sufixe.

Spre deosebire de limba română, limba engleză și alte limbi, unde persoana aIII-a, la numărul singular este diferențiată prin gen, în limba turcă, acesta nu se diferențiază. Același lucru se întâmplă și în cazul persoanei a III-a, aflată la numărul plural. Pronumele personale el (gen masculin) și ea (gen feminin) se identifică în limba turcă cu o, iar pronumele personale ei (gen masculin) și ele (gen feminin) cu onlar.


  • În limba română avem cazurile: nominativ, acuzativ, dativ, genitiv și vocativ, iar la acuzativ și dativ, pronumele au forme accentuate (acc.) și neaccentuate (neacc.).
  • Persoanele I şi a II-a nu au forme pentru genitiv (se întrebuinţează formele pronumelui posesiv: ale mele, al tău, a noastră, ai voştri).[1]
  • Forma siz a pronumelui personal și implicit afixele acestuia pot fi folosite și ca variantă pentru adresarea într-un cadru formal, astfel:

- Nasılsınız? [Cum sunteți? (voi)/ Ce faceți? (voi)] poate însemna de asemenea și [Cum sunteți? (Dumneavoastră)/ Ce faceți? (Dumneavoastră)][2]

  1. ^ Mihăilescu, Dumitru (2008). Limba română. Repere teoretice. Exerciții. București: Palimpsest.
  2. ^ Ketrez, F. Nihan (2012). A Student Grammar of Turkish. United Kingdom: Cambridge.

Start a discussion